ma uitam astazi pe strada - foarte multi oameni tristi si urati....simpli, moracanosi, suparati, care parca in viata lor nu au stiut sa zambeasca. in armonie si perfect potriviti intr-un centru al orasului dezolant de murdar, kitchos, plin de praf, gropi si masini parcate aiurea.
mai mult, in ultima vreme interactionez cu tot felul de oameni pentru care viata pare o povara zilnica de parca ar fi nascuti cu handicap...nu pot sa faca aia, nu stiu sa faca ailalta, nu pot sa rezolve nimic, le e frica sa incerce, le e lene sa gandeasca sau nu pot sa comunice, sau nici macar nu stiu ce vor. in cel mai bun caz stiu sa devina agresivi si sa incerce sa iti demosntreze ca esti prost pentru ca nu agreezi cu ei sau nu le impartasesti perspectivele. oameni care de fapt sunt in lumea lor, privesc totul unilateral si nerezonabil si parca linear au fost educati ca sa ia totul cu norma antibunului smt..
am momente cand toata combinatia asta de locuri, oameni si reactiile lor ma oboseste si ma uzeaza mai mult decat as alerga maratonul. momente cand m-am saturat sa ma ascund in spatele pozitivizmului, de "o sa fie bine" sau atitudinii constructivo-educative in ideea de a rezolva probleme sau a ajunge la un compromis in ciuda unor diferente mari de gandire sau atitudine. momente cand mi-as fi dorit poate sa ma scald intr-o dulce mediocritate a unui job de la 9 la 5 in care sa ma fac ca muncesc si sa o ard aiurea pana cand incepe cantecul elefantilor pe scari in graba lor de a rupe usa.
si asa mi-am adus aminte de niste versuri ale unei piese vechi de 14 ani de zile de pe zooropa de pe vremea cand u2 inca era u2 si nu canta muzica la concurenta cu shakira sau pentru steve jobs. si atat.
And I feel
Like I'm slowly, slowly, slowly slipping under
And I feel
Like I'm holding onto nothing
lemon - youtube & lyrics
Comentarii
Da-ti si tu cu parerea:






si stresata.
Au si aparut studii pe tema asta, nu stiai :)?
de-aia nu se prea fac nici in publicitate spoturi funny...really funny...umorul poate ueori fi greu de vandut intr-o atmosefera stresanta si morocanoasa de birou...asta ca o other side of the story, asa...
vivat veselia!
monicutza, se pare ca ti-a priit schimbarea - sa vedem :)
Nu stiu de ce, dar in ultima saptamana, m-am intrebat aproape zilnic:
"Ce pot face ca viata mea sa fie mai buna?"
E o intrebare stupida si generala, dar cred ca ar trebui sa ne oprim toti macar o secunda pe zi si sa ne gandim la asta.
Intrebarea nu e retorica, trebuie doar sa te gandesti ce te streseaza/indispune/oboseste zilnic si cum ai putea scapa de aceste lucruri. Ce te-ar face mai fericit, mai linistit, mai multumit cu ceea ce esti si ai.
Raspunsurile pot fi simple sau complicate, in functie de situatia in care te afli: sa conduci mai putin la orele de varf, sa nu te mai enervezi pe toti toparlanii, sa citesti mai mult, sa te uiti mai putin la televizor, sa asculti jazz macar o data pe saptamana, sa te muti intr-o zona mai buna sau un bloc mai curat, sa-ti schimbi job-ul, relatia, garderoba, sa nu mai vorbesti inutil la telefon sau sa-ti tii prietenii aproape...
Think about it! Si mie mi-e greu sa mentin o atitudine pozitiva, dar cred ca imi pot face viata MEA mai buna, fara sa fiu nevoit sa rezolv si problemele celor din jur. Suna egoist, dar...